duminică, 7 decembrie 2008



Stephenie Meyer, noua J.K. Rowling

Stephenie Meyer a avut un vis. Doi tineri îndrăgostiţi vorbeau înainte de apusul soarelui. El, un vampir, îi explica ei cât de greu îi este să n-o omoare.
Această poveste de dragoste a transformat-o pe Meyer într-o autoare de succes. Revista „TIME“ o numeşte „noua J.K. Rowling“.

Înainte de această poveste, Meyer nu a mai scris altceva. Visul pe care l-a avut părea însă atât de real, încât s-a hotărât să-l pună pe hârtie, scrie revista americană.

A scris primul volum, intitulat „Twilight“ (Amurg Este romanul de debut al lui Stephenie Meyer, care a consacrat-o drept «cel mai promiţător tânăr autor al anului 2005» (Publishers Weekly). Cartea a stat 56 de săptămâni pe lista de bestselleruri a The New York Times, 75 de săptămâni pe lista USA Today si a fost desemnata „Cea mai bună carte a deceniului” de Amazon.com. Roman din categoria fantasy, “Amurg” (“Twillight”) vorbeste despre lupta dintre instinct si dragoste, intr-o lume in care vampirii exista. Este primul dintr-o serie de patru volume, cel de-al patrulea si ultimul fiind lansat in Statele Unite la inceputul acestei luni. ) şi a continuat mai apoi cu alte două - „New Moon“ (Lună nouă Pentru Bella Swan un singur lucru este mult mai important decat insasi viata ei: Edward Cullen. Dar a fi indragostita de un vampir este chiar mai periculos decat ar putea ea sa-si imagineze. Edward a salvat-o deja pe Bella din ghearele unui vampir periculos, dar acum relatia lor cutezatoare ii pune in pericol pe toti cei dragi lor si cei doi isi dau seama ca necazurile abia acum încep...
Toti cititorii cuceriti de bestsellerul lui Stephenie Meyer „Amurg” sunt dornici sa afle cum se va desfasura in continuare povestea celor doi neobisnuiti indragostiti. Si nu vor fi cu siguranta dezamagiti. In „Luna Noua”, lui Stephenie Meyer ii reuseste din nou o irezistibila combinatie dintre dragoste si suspans intr-o palpitanta poveste cu vampiri si nu numai.) şi „Eclipse“ (Eclipsa). Cărţile ei s-au vândut în 5,3 milioane de copii în Statele Unite şi s-au aflat mult timp în topul vânzărilor, realizat de cotidianul „The New York Times“. Mai mult decât atât, prima ei carte va fi transpusă pe marile ecrane. Premiera filmului va avea loc în decembrie.

Personajele create de Stephenie Meyer au devenit deja modele pentru adolescenţi. Aceştia se îmbracă precum ele şi dezbat povestea lor pe internet. Meyer este considerată de revista „TIME“ un fenomen literar.

Asemănări şi deosebiri

Stephenie Meyer a scris prima ei carte în trei luni. După ce a avut acel vis, a început să scrie aproape mecanic. Nu conta dacă îi era somn. Scria chiar cu o mână atunci când îşi ţinea copilul în braţe.

Povestea ei seamănă foarte mult cu cea a lui J.K. Rowling. Când a scris „Harry Potter“, Rowling nu avea serviciu, ci avea grijă de fetiţa ei. Meyer recunoaşte că succesul pe care îl are ea acum i se datorează în mare parte lui J.K. Rowling, care a schimbat industria cărţilor. Micuţii citesc acum cărţi de 500 de pagini, iar mulţi adulţi citesc cărţi pentru copii. Ca scriitoare însă, există câteva diferenţe între ele, scrie revista „TIME“. Rowling îşi ţese intrigile cu multă meticulozitate, detaliu cu detaliu, pe când ale lui Meyer vin repede una după alta, ca o artilerie.

Dacă autoarea lui Harry Potter lucrează pe mai multe planuri, Meyer merge direct la ţintă. Poveştile ei nu sunt atât de încurcate. Totuşi, prin intermediul scenelor pline de emoţie, ea reuşeşte să păstreze atenţia, dar mai ales curiozitatea cititorilor. Acesta ar putea fi secretul ei.



SUCCES

J.K. Rowling şi lumea lui Harry Potter

> Seria „Harry Potter“ a fost vândută în peste 400 de milioane de exemplare în toată lumea şi a fost tradusă în 65 de limbi. J.K. Rowling, autoarea seriei, a devenit astfel una dintre cele mai bogate şi mai influente persoane din lume.

> Autoarea spune că ideea romanului i-a venit în 1990, în timpul unei călătorii cu trenul. O primă ediţie a cărţii, cu autograful autoarei, s-a vândut, la o licitaţie în 2007, cu 40.000 de dolari.

> După o primă ediţie de numai 1.000 de copii, „Piatra filosofală“ a câştigat numeroase premii şi a intrat în atenţia editorilor americani. În 2001, cartea a devenit primul film din seria „Harry Potter“, avându-l în rolul principal pe actorul Daniel Radcliffe.
ARHITCTURA GENERALA A UNUI SISTEM DE CALCUL

Un sistem electronic de calcul reprezinta un ansamblu de resurse fizice (echipamente) care împreuna cu un sistem de programe (resurse logice) realizeaza prelucrarea automata a datelor. Rezulta ca orice sistem electronic de calcul este alcatuit din doua componente :
- sistemul de echipamente (Hardware-ul);
- sistemul de programe (Software-ul).
Sistemul de echipamente este format din totalitatea dispozitivelor care asigura introducerea datelor în procesul de prelucrare, memorarea acestora, prelucrarea propriu-zisa a datelor si redarea informatiilor obtinute din prelucrarea datelor.
Sistemul de programe reprezinta componenta logica si cuprinde un ansamblu de programe care asigura conducerea, supravegherea si controlul functionarii corecte a resurselor fizice în procesul de prelucrare a datelor, precum si prelucrarea automata a datelor potrivit cerintelor utilizatorilor. Astfel, se poate spune ca un sistem de programe este format dintr-un sistem de operare (setul de programe care asigura functionarea corecta a sistemului de echipamente) si din programe aplicative pe baza carora se realizeaza procesul de prelucrare efectiva a datelor, tinând seama de cerintele impuse de utilizatori. Acestea, la rândul lor sunt formate dintr-o multime de instructiuni (comenzi) date sistemului de echipamente, scrise într-un limbaj de programare accesibil, în vederea efectuarii operatiilor de prelucrare specifice fiecarei aplicatii.
Realizarea oricarei lucrari aplicative presupune apelul la resursele fizice si logice ale unui sistem electronic de calcul.
Resursele fizice ale unui sistem electronic de calcul îndeplinesc urmatoarele functii :
- functia de intrare-iesire este realizata cu ajutorul unor unitati periferice adecvate care permit introducerea datelor de prelucrat si a programelor pe baza carora se prelucreaza datele în memoria interna, precum si redarea rezultatelor prelucrarii prin imprimarea acestora pe hârtie pentru a fi utilizate în continuare de catre om, sau prin înregistrarea lor pe diverse medii materiale în vederea reutilizarii lor într-un alt proces de prelucrare;
- functia de memorare, realizata de catre un dispozitiv special (memorie interna) care are rolul de a memora datele de prelucrat si programele aplicative primite de la unitatile periferice de intrare, rezultatele partiale sau totale obtinute dintr-un proces de prelucrare precum si unele componente ale sistemului de operare;
- functia de comanda si control - realizata de catre o componenta fizica speciala (unitatea de comanda si control) care asigura controlul permanent al derularii procesului de prelucrare automata a datelor;
- functia de prelucrare - realizata de unitatea aritmetica - logica, resursa fizica ce efectueaza operatii aritmetice sau logice asupra datelor pe care le primeste din memoria interna, operatii ce sunt indicate prin programul aplicativ.
Unitatile materiale (fizice) care realizeaza aceste functii poarta numele de unitati functionale ale unui sistem de echipamente, ele formând, de fapt arhitectura unui sistemelectronic de calcul. Toate aceste unitati se regrupeaza în doua mari componente si anume :
- unitatea centrala de prelucrare si comanda;
- unitatile de intrare-iesire (periferice).






Încalzirea globala


Cauzele încalzirii globale



Rezultatele masuratorilor instrumentale ne forteaza sa acceptam ca traversam o perioada de încalzire a climei terestre. Din ce cauza? Oamenii de stiinta nu sunt foarte siguri.
Pamântul s-ar putea încalzi si singur, din cauze naturale, cum s-a mai întâmplat de-a lungul istoriei, dar cei mai multi specialisti atribuie aceasta ultima perioada de încalzire, activitatii omului, si anume poluarii atmosferei cu gaze cu efect de sera. În principal, este vorba de bioxidul de carbon, gaz rezultat în urma arderii padurilor si combustibililor fosili (carbune, gaze naturale, produse petroliere).
Evolutia temperaturii medii globale din 1860 si pâna azi indica o crestere de 0,8 grade. Problema este ca tendinta de crestere nu da semne de oprire. Pentru ca de-a lungul istoriei recente au mai fost cresteri, dar au fost si scaderi, asa încât evolutia acestei temperaturi s-a încadrat în limitele variabilitatii climatice normale, se pune întrebarea: Cresterea actuala face parte din variabilitatea climatica normala sau omul a împins sistemul climatic pe o directie de evolutie fara întoarcere, care îi va fi fatala?
Specialistii nu au înca raspuns la aceasta întrebare. Dar bineînteles ca îngrijorarea creste pe zi ce trece. Începând cu anii 1980, numeroase conferinte stiintifice se straduiesc sa demonstreze ca fenomenul actual de încalzire a atmosferei are loc din cauza activitatii umane si ca trebuie sa fie luate masuri de limitare a poluarii mediului. Padurile din zonele temperate încalzesc clima.
Unii cercetatori spun ca despaduririle masive din ultimele decenii au avut un rol foarte important în încalzirea climei de pe Terra. Se pare însa ca aceasta teorie nu este complet adevarata.
Potrivit unui studiu realizat de o echipa de cercetatori de la Universitatea Stanford, padurile aflate în zonele temperate ar putea avea ca efect încalzirea Pamântului. În schimb, cele tropicale pot contribui la racirea planetei.
Folosind modele climatice, oamenii de stiinta au simulat pe calculator efectele unei mari acoperiri cu padure asupra climei globale. Ei se asteptau ca prin cresterea suprafetelor împadurite din Statele Unite încalzirea sa fie încetinita. Dar rezultatul a fost unul surprinzator. Dupa ce au acoperit virtual cu paduri o suprafata mare din emisfera nordica, cercetatorii au observat o crestere a temperaturii aerului cu mai mult de 6 grade.
Explicatia ar fi ca frunzele copacilor din acele zone absorb o mare cantitate de lumina solara, dar nu elibereaza umezeala în atmosfera, iar aerul din jur se încalzeste.
Padurile tropicale, însa, tin Pamântul racoros prin evaporarea unei mari cantitati de apa. Natura este debusolata de schimbarile climatice.